Romfilatelia a introdus în circulație o nouă emisiune de mărci poștale dedicată biodiversității planetei noastre: Ciuperci.
Deși considerate multă vreme plante, ciupercile (fungii) constituie, în realitate, un grup de viețuitoare cu totul diferit. Ciupercile nu pot realiza fotosinteza, ca plantele, ele se hrănesc absorbind substanțe organice din substratul în care se dezvoltă. De fapt, la nivel celular, ciupercile sunt, din unele puncte de vedere, mai asemănătoare cu animalele decât cu plantele. Nu sunt nici animale, nu sunt nici plante, sunt organisme eucariote încadrate într-un grup aparte – Regnul Fungi. Până în prezent, au fost descrise aproximativ 148.000 de specii, de la forme microscopice (microorganisme precum drojdii și mucegaiuri) până la specii macroscopice, uneori de dimensiuni impresionante (la specia Armillaria bulbosa, miceliul poate crește în sol pe o suprafață de 15 ha). Fungii se dezvoltă fie pe diferite substraturi – materii organice, sol, lemn mort –, fie pe organisme vii: plante, animale, alți fungi. Fungii au un rol esențial în natură, descompunând materia organică în substanțe mai simple, care pot fi absorbite de către plante. Un impact major asupra mediului îl au fungii paraziți, precum și cei care stabilesc relații de mutualism (ajutor reciproc) cu alte organisme.
În general, ciuperca este formată dintr-o structură ramificată, de obicei ascunsă în substrat, numită miceliu. Acesta este alcătuit din filamente numite hife, cu ajutorul cărora ciuperca absoarbe substanțele hrănitoare din substratul pe care crește. În cazul speciilor numite macromicete, în anumite condiții, din miceliu se formează structuri specifice, macroscopice, numite corpuri de fructificație (sporofori). În general, acestea ies la suprafața substratului și produc sporii (celule specializate prin care se înmulțesc fungii). Din sporii ajunși pe un substrat potrivit, se formează miceliul, iar din acesta se formează periodic corpuri de fructificație. Ceea ce numim în mod obișnuit „ciupercă” este, așadar, corpul de fructificație al unor fungi macroscopici, vizibil la suprafața substratului. Acest corp de fructificație poate fi, în funcție de specie, de diferite forme, culori și mărimi.
Cele șase timbre ale seriei prezintă fungi cu corpuri de fructificație spectaculoase ca formă sau culoare, reflectând extraordinara diversitate a acestui grup de viețuitoare.
Pe primul timbru, cu valoarea nominală de 1,70 lei, este reprezentată steaua pământului (Geastrum fimbriatum). Această ciupercă crește pe solul bogat în humus al pădurilor de foioase și conifere. Corpul de fructificație imatur este sferic, total sau parțial îngropat în sol. La maturitate, învelișul extern, gros, se desparte în mai mulți lobi cu vârf ascuțit, dând ciupercii forma unei stele. În mijloc se află o structură de formă globulară, membranoasă, în care se găsesc sporii. Această ciupercă este necomestibilă, datorită texturii tari, fibroase. Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord de la câmpie la munte în grupuri, pe terenuri bazice, bogate în humus și poate fi întâlnită frecvent în pădurile de conifere, de foioase și mixte precum prin parcuri, grădini și chiar cimitire. Timpul apariției este din (iunie) iulie până în noiembrie. Epitetul se trage din cuvântul latin (latină fimbria=franjure, ciucure, buclă) respectiv latină fimbriatus=franjurat), nume cauzat exoperidiei despicate.
Pe cel de-al doilea timbru, cu valoarea nominală de 2 lei, este ilustrată ciuperca caracatiță (Clathrus archeri), o specie originară din Australia, de unde a ajuns și în alte regiuni ale lumii, fiind descoperită inclusiv în România. Corpul de fructificație este inițial sferic, de culoare albă. La maturitate are aspectul unei „caracatițe” cu 4-8 brațe dispuse radial, de culoare roz sau roșie. Are un miros respingător, atrăgând insecte care contribuie la răspândirea sporilor.
Pe cel de-al treilea timbru, cu valoarea nominală de 2,20 lei, este reprezentat buretele aricilor (Lycoperdon echinatum). Are formă globuloasă, care se subțiază spre bază. Corpul de fructificație este de culoare crem, iar suprafața este acoperită de un strat de spini lungi, care cad la maturitate. În stadiul tânăr, țesutul din interior este alb și ferm; la maturitate, se transformă într-o masă brună, prăfoasă, care conține sporii. Crește și la noi în țară, în păduri de foioase, pe sol calcaros, dar și în grupuri mai mici, preferat sub fagi și prin tufișuri. Perioada favorită de dezvoltare o are din (iunie) iulie până în octombrie (noiembrie).
Pe cel de-al patrulea timbru, cu valoarea nominală de 5,50 lei, este ilustrată specia Entoloma hochstetteri. Este o specie originară din Noua Zeelandă, mai recent fiind găsită și în India. Crește pe solul pădurilor de conifere și de foioase. Corpul de fructificație are 5-10 cm înălțime și 4 cm diametru. Este una dintre puținele specii de ciuperci de culoare albastră. Apare pe una dintre bancnotele neo-zeelandeze, fiind o specie caracteristică pentru biodiversitatea acestei țări.
Pe cel de-al cincilea timbru, cu valoarea nominală de 9 lei, este reprezentată cușca roșie (Clathrus ruber). Este o specie originară din Europa, de unde s-a răspândit și pe alte continente, și se întâlnește rar în țara noastră. Corpul de fructificație este inițial sferic; apoi, învelișul său crapă, iar corpul de fructificație se dezvoltă sub forma unei rețele globulare, de culoare roșie, ce poate atinge 20 cm înălțime. Datorită mirosului respingător, este evitată de oameni.
Pe cel de-al șaselea timbru, cu valoarea nominală de 10,50 lei, este ilustrată ciuperca de bambus (Phallus indusiatus), răspândită în regiunile tropicale din sudul Asiei, Africa, America de Nord și de Sud și Australia. Corpul de fructificație, care poate atinge înălțimea de 25 cm, este format dintr-o pălărie conică, brun-verzuie, un picior și o structură numită indusium, cu aspectul unei plase, care acoperă piciorul. Crește în păduri, pe sol fertil. Este o specie comestibilă; în China este cultivată la scară comercială și utilizată în gastronomia și medicina tradițională chineză. Ciuperca de bambus este considerată de chinezi delicatesă din două perspective: cea culinară, pentru că are o textură fină, mătăsoasă și un gust unic, o combinație de lemn dulce și alune de pădure; a doua perspectivă este cea terapeutică, fiind bogate in antioxidanti, vitaminele D si E, proteine, fibre alimentare, dar cea mai importantă proprietate, conform medicinii tradiționale chineze, este cea de afrodisiac, de altfel este considerată a fi dintre cele mai puternice afrodisiace naturale.
Pe vignete și pe cele două plicuri „prima zi” sunt reprezentate șase ciuperci întâlnite în țara noastră: crăiță (Amanita caesarea), trufă albă (Tuber magnatum), ghebe (Armillaria melea), gălbiori (Cantharellus cibarius), enoki (forma cultivată a unei specii care crește în păduri, numită ghebe tomnatice – Flammulina velutipes), ciuciulete (Morchella esculenta), păstrăv de fag (Pleurotus ostreatus) și o specie de hrib (Boletus sp.).
ATENȚIE! Unele specii de ciuperci sunt comestibile, altele sunt foarte toxice. Printre hribi, de exemplu, există specii bune de mâncat și altele otrăvitoare. Nu consumați ciuperci culese din natură decât dacă sunteți siguri că le-ați identificat corect, de preferat cu ajutorul unei persoane care cunoaște foarte bine ciupercile.
M. S.
